1. Circuite electrice şi circuite electronice

Acasă » Electronică analogică » 01 - Introducere

Definiţia circuitelor electronice

Circuitele electrice reprezintă conexiuni ale conductorilor electrici cu elemente de circuit, în cadrul cărora are loc o deplasare uniformă de electroni. Circuitele electronice adaugă o nouă dimensiune circuitelor electrice, prin faptul că deplasarea electronilor este controlată, într-o oarecare măsură, de un semnal electric adiţional, fie sub formă de curent, fie sub formă de tensiune.

Controlul curentului nu este neapărat specific electronicii. Întrerupătoarele şi potenţiometrele controlează şi ele deplasarea electronilor. Prin urmare, diferenţa dintre electric şi electronic este dată de modul în care acest control este exercitat în circuit, şi nu neapărat de existenţa sau absenţa acestuia. Întrerupătoarele şi potenţiometrele controlează curentul mecanic, printr-un element acţionat de o anumită forţă fizică externă circuitului. În electronică, pe de altă parte, avem de a face cu elemente speciale, capabile să controleze curentul cu ajutorul unui alt curent, sau prin aplicarea unei tensiuni statice. Cu alte cuvinte, într-un circuit electronic, curentul controlează curentul.

Efectul Edison

Din punct de vedere istoric, precursorul electronicii moderne a fost inventat de Thomas Edison în 1880, pe când acesta lucra la dezvoltarea becului cu incandescenţă. Edison a descoperit că există un curent electric între filamentul becului şi o placă metalică instalată în interiorul învelişului vidat (figura alăturată (b)). Astăzi, acest comportament este cunoscut sub numele de „efectul Edison”. De menţionat că bateria este necesară doar pentru încălzirea filamentului. Dacă am folosi orice altă modalitate de încălzire a filamentului, efectul ar fi acelaşi.

Dioda şi trioda cu vid

În 1904, John Fleming a descoperit că introducerea în circuit a unui curent extern (bateria ataşată plăcii, figura de mai sus (b)) se poate realiza doar într-o singură direcţie, de la filament la placă, dar nu şi invers. Această invenţie este cunoscută sub numele de „dioda cu vid”, folosită pentru transformarea (redresarea) curentului alternativ în curent continuu. Adăugarea celui de al treilea electrod de către Lee De Forest (figura de mai sus (c)), a făcut posibil controlul curentului de la filament la placă cu ajutorul unui semnal mai mic. Invenţia triodei cu vid de către De Forest a marcat practic începutul erei electronice.

Tranzistorul

Tehnologia electronici a cunoscut o revoluţie în anul 1948, odată cu invenţia tranzistorului. Acest component electronic minuscul joacă acelaşi rol ca şi un tub cu vid, dar ocupă un loc mult mai mic şi este mult mai ieftin. Tranzistorii realizează controlul curentului cu ajutorul materialelor semiconductoare şi nu prin vid.